Cu cele peste 3.450 de specii de floră şi faună, dar şi cu suprafeţe importante de vegetaţie stepică, Parcul Naţional Munţii Măcinului, declarat Rezervaţie a Biosferei în anul 1998, este singura zonă din Uniunea Europeană unde ecosistemele specifice stepei se întâlnesc alături de păduri submetiraneene şi balcanice.

Aici se găsesc aproape 70% din tipurile de roci cunoscute, plante care cresc din piatră seacă, păsări emblemă pentru alte state dunărene şi specii neprotejate în vreun alt loc din lume.

Atipici prin înălţime, cei mai vechi munţi din România reprezintă vestigiile izolate ale sistemului muntos hercinic care străbătea odată continentul european de la vest la est şi din care s-au mai păstrat masive începând din Franţa până în Dobrogea de Nord. Au o deosebită importantă între formaţiunile muntoase din România, fiind cei mai vechi munţi dintre aceştia, interesul cercetătorilor fiind orientat, către vastul tezaur natural existent aici — geologic, botanic, zoologic.

S-au format acum aproape 370 de milioane de ani, după procese tectonice care au scos la lumină şisturi cuarţitice micacee de vârstă precambriană, adică de acum 550 de milioane de ani, iar potrivit unor cercetători, în zonă se găsesc şi roci de acum 650 de milioane de ani.