Repere geografice

Orasul Macin este cunoscut, ca o antica si veche asezare umana. Este situat in partea de nord-vest a Dobrogei la 45°15′ lat. nordica si 28°10′ long. estica.

Este asezat pe un platou (alt. medie 40 m) in vecinatatea Dunarii Vechi la vest si a Muntilor Macinului (Culmea Pricopanului) la est si nord-est. Este strajuit la nord si nord-vest de Dealul Orliga, la sud-est aflandu-se carierele de piatra de la Turcoaia si Iacobdeal.

Are acces rutier dinspre Braila (traversarea Dunarii cu bacul la Smardan), Galati (traversarea Dunarii cu bacul la I.C.Bratianu), Tulcea (soseaua E87), Constanta.

Orasul se intinde pe o suprafata de 65,2 km².

Populatia (8.245 loc. la recensamantul din 2011) este etnic mixta, in oras traind 11 nationalitati (romani 92%, tigani 4.2%, turci 3.2%, lipoveni, rusi, etc.), de asemeni exista 9 culte religioase care convietuiesc in toleranta si intelegere (ortodocsi, musulmani, romano-catolici, baptisti, adventisti, penticostali, altii).

Economia orasului are o structura agrar-industriala neadaptata inca economiei de piata. Se cultiva cereale, iar traditiile industriei locale sunt legate de exploatarea pietrei si de exploatarea si prelucrarea lemnului de esenta moale (salcie si plop). Are un port industrial la Dunare cu o capacitate de incarcare-descarcare (produse de cariera, cereale, lemne) de 500 mii tone/anual.

Date istorice

Macinul este o asezare care dateaza din sec. al III-lea i.e.n. si se identifica cu vechiul Arrubium, nume se pare de provenienta celtica.

Dupa cucerirea Dobrogei de catre romani (46 e.n.), Arrubium devine resedinta unei unitati romane de cavalerie (ala) formata din dardani.
Cetatea romana (castru) Arrubium este atestata pentru prima data in anul 99 e.n. si apoi in anul 241 e.n. de doua diplome militare eliberate unor veterani. Aici au fost descoperite inscriptii – ala I Dardanorum, ala II Hispanorum Aravacorum, stalpi miliari, unul datand din timpul lui Diocletian, tigle stampilate si doua mari tezaure monetare romane.
Legiunea a V-a Macedonica cantonata la Troesmis in anul 106 e.n. de imparatul Traian pentru intarirea militara a regiunii Dunarii de Jos a contribuit pana la dizlocarea ei in interiorul Daciei in anul 167 e.n. la stabilitatea si dezvoltarea sociala si economica a asezarii de la Arrubium.
Existenta castrului roman este semnalata si de alte patru documente istorice:
– Tabula Peutingeriana, harta intocmita de un autor anonim, probabil in perioada 260-271 e.n.;
– Itinerarium Antonini, scris in anii 212-218 e.n. forma ajunsa la noi datand din timpul imparatului Diocletian (284-305), in care sunt indicate cetatile romane de pe malul drept al Dunarii de la Turtucaia si pana la varsarea in Marea Neagra;
– Notitia Dignitatum, din primul sfert al sec. al V-lea care contine o lista a functiilor militare si civile din rasaritul si apusul Imperiului Roman;
– Cosmographia, o descriere a lumii facuta in sec. al VII-lea de geograful din Ravenna, autor necunoscut.

Dupa distrugerile provocate de invaziile carpo-gotice de la jumatatea sec. al III-lea, cetatea se reface, pentru ca incepand din sec. al V-lea informatiile sa devina sarace pentru Arrubium. Urmeaza perioada de tacere a izvoarelor istorice cand fortificatia de la Arrubium a fost probabil parasita pentru o perioada de timp asemeni celorlalte cetati si asezari de pe malul drept al Dunarii, in urma atacurilor slavilor si avarilor de la sfarsitul sec. al IV-lea.

Izvoarele arheologice atesta aici o revenire si o locuire intensa, in perioada tarzie a stapanirii Imperiului bizantin din secolele X-XIII.

In evul mediu orasul dezvoltat pe ruinele vechiului Arrubium (este posibila aici localizarea “Vicinei”, de unde provenea primul mitropolit al Tarii Romanesti – 1359 – Iachint din Vicina) va purta numele de Macin si va juca un rol important in viata economica si administrativa a provinciei.

In anul 1388 in timpul voievodului Mircea cel Batran (1386-1418), Dobrogea intra in componenta Tarii Romanesti, fiind cucerita dupa moartea acestuia de catre Imperiul Otoman, iar Macinul devine sediu al unei garnizoane otomane, centru de colectare si tranzit al produselor destinate aprovizionarii Constantinopolului.

In iarna anilor 1461-1462, Vlad Tepes conduce o campanie militara impotriva armatei turce peste Dunare restabilind pentru moment controlul romanesc asupra jumatatii de nord a Dobrogei.

In toamna anului 1594 si primavara anului 1595 se produce incursiunea armata, concertata a domnitorilor Aron Voda si Mihai Viteazul, in contextul rascoalei antiotomane a Tarilor Romane, ocazie cu care fortaretele de la Macin, Isaccea, Cernavoda, Silistra, Nicopole si Vidin au fost cucerite.

O data cu declansarea razboaielor ruso-turce, Macinul a fost in mai multe randuri implicat in acestea. In octombrie 1771, generalul rus Miloradovici, alunga din Macin oastea otomana condusa de Abdi Pasa, al carui efectiv se ridica la 7 000 de oameni. Fortificatiile de la Macin si Tulcea aveau sa mai fie distruse in anii 1773, 1790, 1791 in contextul campaniilor tariste.

In sec. al XIX-lea otomanii acorda o atentie deosebita consolidarii fortificatiilor de la Macin, inconjurate cu santuri si valuri de pamant si avand sapte bastioane si depozite pentru munitie si armament. In momentul declansarii razboiului ruso-turc din 1877-1878 la care au participat si romanii, turcii dispuneau la Macin de efective militare compuse din 6 batalioane, 4 escadroane si 3 baterii. La 9 iunie 1877, trupele corpului 14 ale armatei ruse comandat de generalul Zimmerman au inceput traversarea Dunarii in Dobrogea pe la Galati si Reni. Macinul a fost ocupat la 11 iunie 1877.
In timpul acestui razboi, episoade semnificative pe Dunare au fost scufundarea cuirasatului turc „Lufti-Djelil”, o importanta nava de razboi a flotei otomane, de catre artileria rusa din Braila si atacul din 13/14 mai 1877, cand salupa „Randunica” comandata de maiorul Murgescu, a scufundat pe canalul Macin canoniera cuirasata „Hivzi-Rahman”.

In urma prevederilor Tratatului de la Berlin (1878) care aloca Dobrogea, Romaniei, la 14 noiembrie 1878 o coloana a armatei romane si inalte oficialitati ale guvernului de la Bucuresti treceau pe sub un arc de triumf ridicat la Macin, marcand un moment al intregirii nationale.